marți, 17 ianuarie 2017

Vrem, nu vrem, avem nevoie si de asta...

Francezul striga, zbiara, vesnic nemultumit.
Radio-ul si ziarele striga si zbiara la fel.
Si totusi exista o realitate in Franta care le întrece pe toate celelalte - în bine : sistemul de sanatate.
De care profiti cu încredere si în care te simti luat în primire si luat în seama. Cel parizian, în plus, este de top, se recunoaste, se stie si se apreciaza.

Nu e ieftin, dar ai asigurari : caci ele sint obligatorii (si platite partial - de altfel in cea mai mare parte - de catre întreprindere).
Daca te duci la spital (unde asteptarea unei programari poate fi ceva mai lunga : chestie de o saptamina sau doua, sau trei, in functie de specialitatea dorita), nu ai de platit nimic imediat si, in principiu, nimic din buzunar oricum. Nici inainte, nici dupa.
În sistemul medical de oras (cabinete private) : platesti tot si esti rambursat în 5-10 zile. Deci e necesar sa ai totusi, pentru început, banii cu pricina.
Însa multe nu se rezolva decît la spital (sau clinici) - private sau nu  : o analiza complicata (tip biopsie), un scanner cu aparatura de mare precizie, o chirurgie.

Luarea in primire a pacientului nu este diferita în spitalul public fata de o clinica privata. Doar ceva mai ieftina. La clinica insa, programarea poate fi mult mai rapida decit la spital. Si conditiile de spitalizare ceva mai "cosy", însa, ca pentru orice institutie sanitara, "cosy" este un cuvint... maaare.

Si totusi, un detaliu, doua-trei mese afara, cîteva banci, un zîmbet (sau mai multe) contribuie enorm la starea pacientului, stresat desigur.


Intrarea unui spital parizian (imagine personala)